Carpaþii sunt unul dintre simbolurile cele mai evocatoare ale României, ocupându-i o treime din suprafaþã. Lanþul Carpaþilor are o lungime de 1.000 de km ºi poate fi asemãnat cu un vast amfiteatru care cuprinde în centru podiºul Transilvaniei. Geografia ºi istoria Carpaþilor se confundã cu acelea ale României atât de puternic încât miturile poporului român au drept cadru universul pastoral al pajiºtilor carpatice. Activitãþile turistice dezvoltate în Carpaþi, în special schiul, drumeþia, alpinismul ºi bãile termale, permit descoperirea frumuseþilor peisajelor de munte pe care civilizaþia contemporanã nu le-a deformat.
Diversitatea peisajelor carpatice este legatã de varietatea structurilor geologice. Coame domoale alterneazã cu pereþii calcaroºi ºi cu structurile bazaltice. Mii de lacuri glaciare, avenuri ºi peºteri, unele unice, îºi gãsesc locul în special în Carpaþii Occidentali ºi Meridionali. Aspectul ciudat al rocilor a favorizat apariþia miturilor ºi legendelor populare transmise din cele mai vechi timpuri sub formã de povestiri sau cântece.
Simbolul florei carpatice este reprezentat de floarea de colþ care creºte în pajiºtile alpine. Speciile vegetale rare sunt ocrotite în cadrul a 13 parcuri naþionale.
Animalele cel mai des întâlnite sunt cerbul, cãprioara, ursul, vulpea, porcul mistreþ, iepurele ºi cocoºul de munte. Zimbrul, odinioarã larg rãspândit, face parte din speciile de animale ocrotite în rezervaþii naturale. Parcurile de vânãtoare permit practica acestui sport în special în munþii Cãlimani, în þara Vrancei, la sudul munþilor Bicaz, în munþii Retezat ºi în zona defileului Mureºului.
Carpaþii au jucat un rol de apãrare în istoria veche a României. Regii daci ºi apoi voievozii români au construit cetãþi, castele ºi mãnãstiri, ale cãror vestigii sunt încã vizibile. Mai multe castele de apãrare construite între secolele XIV ºi XVI pe culmile munþilor sau în mijlocul întinselor pãduri de foioase ºi conifere impresioneazã ºi astãzi prin soliditatea construcþiilor.
Turismul a început sã se dezvolte în staþiunile balneare ºi termale din a doua jumãtate a secolului XIX ºi rãmâne ºi astãzi unul din principalele potenþiale ale Carpaþilor. Clima muntoasã permite practicarea turismului tot timpul anului: luna august este cea mai sigurã pentru drumeþie, iar stratul de zãpadã este suficient de gros pentru a practica sporturile de iarnã cinci sau ºase luni pe an.
O nouã formã de turism, turismul rural, s-a dezvoltat recent cu succes în satele de munte care au ºtiut sã pãstreze, de-a lungul secolelor, locuinþa tradiþionalã, obiceiurile ºi tradiþiile strãmoºeºti.
